Primele pedale din “Khan Tengri prin forte proprii 2014″

DSC_1176

Pentru noi o tura banala “pana la Bulgari”. Pentru Radu, prima zi din cele aproximativ 300 de zile in care va fi mereu in miscare, mereu spre alte orizonturi, mereu intersectandu-se cu alti oameni, mereu avand parte de alte provocari. Radu si-a fixat plecarea in expeditie pe 22 februarie 2014, asa ca la ora 9.00, in Tineretului, pe o vreme ploioasa si rece, Radu a dat primele pedale si a lasat in spate 40 de oameni veniti special sa il incurajeze… De trena tot nu a scapat, pentru ca inca 10 biciclisti, am pornit dupa el… ca alaiul de nunta.

DSC_1171 DSC_1182

Radu:

“La Tineretului prietenii incep sa apara unul cate unul, si chiar ma bucur pentru fiecare mana pe care am strans-o acolo. Pe multi ii stiu de ani buni de zile iar altora cred ca le-a placut mult ideea unei calatorii lungi pe bicicleta cert e ca s-au strans suprinzator de multi oameni pentru o plecare destul de matina intr-o sambata dimineata. Multumesc inca odata.

Si dupa o jumatate de ora de glume, planuri, poze si chiar un mic interviu pentru o televiziune care habar nu aveam ca o sa fie acolo si dupa despartirea de parintii ne urcam pe bicicleta si ne asternem la drum. Spun “ne” pentru ca in prima zi de pedalat am avut o mica echipa de insotitori care au facut plecarea putin mai usoara. Si din nou le multumesc pentru asta.”

Mike:

“Suntem fara indoiala o aparitie interesanta, atat pe strazile orasului, cat si mai departe prin satele prin care trecem. Dupa Comana ne imputinam si ramanem in formatia finala de sase in care vom merge pana in Basarbovo.”

DSC_1187 DSC_1195 DSC_1202

Radu:

“Din Comana urmeaza o mica bucata pe drumuri mai rupte, in schimb in momentul in care ajungem pe national intindem velele si cu un vant prielnic ajungem pe la 15:30 in Giurgiu, de unde ne facem si cumparaturile pentru masa de seara. Trecem si podul prieteniei si nu reusesc sa impresionez din pacate vamesul bulgar cu viza de Kyrgystan.

In minte jucase deja urmator dialog:
- Si, pana unde mergeti?
- Pai pana aici aproape, pana in Kyrgystan.
- Pana unde?!
- Pana in Kyrgystan, vedeti ca e si viza pe pasaport.

Ultimii 15 kilometri pana in Basarbovo ii facem pe intuneric si cu ocazia asta imi amintesc ca nu-mi place de nici o culoare sa merg noaptea. In schimb acum stim ca ne asteapta locul de cort de langa falezele de catarat, unde ajungem dupa un deal redutabil pe care nu l-am observat pana acum cand veneam aici la catarat pe bicicleta. A urmat o ultima seara cu prietenii si o ultima noapte cu Mihaela inainte de cele 9 luni de calatorie.”

DSC_1205DSC_1208

DSC_1214

Mike:

“Duminica dimineata fiecare strange in ritmul lui. Noi ne grabim repede caci de acum vom intra sub obladuirea lui Cristi si in fiecare tura trebuie sa plecam devreme si sa pedalam repede si bine ca sa nu ne prinda noaptea pe drum, pe cand Radu, cu 9 luni de zile in fata, nu se grabeste neam.”

Radu:

“Desparirea a fost impartita de data aceasta in doua, prima in Bucuresti de cei care au ramas acolo si inca odata dimineata urmatoare de Mihaela si de prietenii care m-au insotit pana la Basarbovo. Poate a fost putin mai usor asa cu toate ca despartirile nu sunt niciodata usoare. Si e greu de spus ce e in inima unui om in momentul in care se desparte de persoana iubita pentru atat de multa vreme. Fiind inca sub entuziasmul primelor zile poate la mine a fost mai usor, dar cert e ca sigur o sa fie foarte multi oameni care o sa-mi lipseasca in toate lunile astea.

Bun, am ramas singur, si acum incotro?”

DSC_1220

Cum unde? Spre Mongolia, spre aventura, spre soare-rasare!!!

Toate jurnalele:

Pinguinii în Cernei-Mehedinti

DSC_9113

Printr-o minune pinguineasca am reusit sa ne strangem aproape toti nu doar de revelion ci si in cele patru zile de munte, sa strabatem cararile insorite si prietenoase ale muntilor Cernei-Mehedinti intr-un inceput de ianuarie cand doar zapada ne-ar fi putut incurca planurile, dar n-a facut-o! Ne-am dorit prea mult aceasta iesire la munte in formatie extinsa, ne-am dorit prea mult aceasta revedere prelungita dupa un an in care cinci dintre noi am fost departe de tara, de munti, de prieteni – de cei care la randul lor ne-au dus dorul.

Continue reading

2014 a început cu o alergare

alergare si prietenie
Pinguini nămolo-alergăreți: Radu, Mike, Vio, Octavian, Kya, Claudia, Em’. 

Pe 2014 l-am întâmpinat undeva în România profundă, într-o curte de țară, lângă un tuci mare cu ciorbă de perișoare (verișoare), tuci înconjurat de prieteni – Pinguinii și de povești. Cineva a adus artificii și ne-am pornit spre stradă unde băieții au pocnit din bici (Vali, Cristi și Octavian – cel care a și reușit aruncarea cu biciul în curtea vecinului) și unde șampania a fost împărțită în pahare alături de îmbrățișări, pupături și săruturi. Vă spun toate acestea cu anumite scăpări de detalii tocmai pentru a sublinia un lucru: prietenii nu au nevoie decât de ei înșiși ca să se simtă bine și Pinguinii au aflat lucrul aceasta de câțiva ani buni – revelioanele sunt un pretext pentru a fi împreună cu toții în cel mai neprotocolar mod cu putință.

Alergarea de pe întâi ianuarie a venit firesc mai ales într-un grup ca al nostru tot mai amator de mișcare și în alte condiții decât pe munte. Mike și Radu au reușit să mobilizeze fără eforturi încă cinci pinguini și după echipare, încălzire și ședința foto din curte, am luat calea grădinii spre câmpurile arate din dosul casei în ideea că n-am vrea să facem totuși prea multă reclamă pe ulița satului apucăturii noastre de-a alerga de plăcere, taman după noaptea Anului Nou când se presupune că altele ar fi metehnele primei dimineți din an.

Continue reading

Barcelona 2013

Prima zi  (joi) a fost dedicata descoperirii orasului

Formatia completa s-a reunit abia vineri cand era programata o vizita la principalul punct de interes al turei: Sagrada Familia.

In interiorul catedralei

Daca am fost multi, distractia nu a intarziat sa apara, coborarea din cel mai inalt turn al catedralei fiind un prilej perfect de fotografii traznite.

La balcon

Distractia continua in Parc Guell.

Pe banca in forma de sarpe

Baietii clocind si fetele pregatite sa….ia ouale???

La iesirea din Parc

Incheiem ziua pe unul din bulevardele mari ale Barcelonei.

Sambata dimineata cea mai mare parte a trupei a urcat pe Tibidabo. Au lipsit Mike si Radu care au hoinarit prin centru si prin Barceloneta.

Asteptand autobuzul

Seara insa ne reunim cu totii la Fantana Magica.

Duminica e dedicata integral unui alt deal din Barcelona- Montjuic. Cel putin pentru o parte din noi. Cealalta parte (Vali si 3 fete) a fost la Manstirea Montserrat.

Urcand pe Montjuic

Facem o prima oprire la stadionul ce a gazduit Olimipiada in 1992.

Apoi urcam la castel, de unde am fost dati afara pentru tulburarea linistii publice, putin dupa aceasta poza.

Ne ispasim penitenta la niste cactusi

Luni a fost ziua plecarii insa nu suntem tristi: in curand vine Revelionul si vom recidiva.

Foto by Cristi si Radu