Pinguinii în Cernei-Mehedinti

DSC_9113

Printr-o minune pinguineasca am reusit sa ne strangem aproape toti nu doar de revelion ci si in cele patru zile de munte, sa strabatem cararile insorite si prietenoase ale muntilor Cernei-Mehedinti intr-un inceput de ianuarie cand doar zapada ne-ar fi putut incurca planurile, dar n-a facut-o! Ne-am dorit prea mult aceasta iesire la munte in formatie extinsa, ne-am dorit prea mult aceasta revedere prelungita dupa un an in care cinci dintre noi am fost departe de tara, de munti, de prieteni – de cei care la randul lor ne-au dus dorul.

Continue reading

2014 a început cu o alergare

alergare si prietenie
Pinguini nămolo-alergăreți: Radu, Mike, Vio, Octavian, Kya, Claudia, Em’. 

Pe 2014 l-am întâmpinat undeva în România profundă, într-o curte de țară, lângă un tuci mare cu ciorbă de perișoare (verișoare), tuci înconjurat de prieteni – Pinguinii și de povești. Cineva a adus artificii și ne-am pornit spre stradă unde băieții au pocnit din bici (Vali, Cristi și Octavian – cel care a și reușit aruncarea cu biciul în curtea vecinului) și unde șampania a fost împărțită în pahare alături de îmbrățișări, pupături și săruturi. Vă spun toate acestea cu anumite scăpări de detalii tocmai pentru a sublinia un lucru: prietenii nu au nevoie decât de ei înșiși ca să se simtă bine și Pinguinii au aflat lucrul aceasta de câțiva ani buni – revelioanele sunt un pretext pentru a fi împreună cu toții în cel mai neprotocolar mod cu putință.

Alergarea de pe întâi ianuarie a venit firesc mai ales într-un grup ca al nostru tot mai amator de mișcare și în alte condiții decât pe munte. Mike și Radu au reușit să mobilizeze fără eforturi încă cinci pinguini și după echipare, încălzire și ședința foto din curte, am luat calea grădinii spre câmpurile arate din dosul casei în ideea că n-am vrea să facem totuși prea multă reclamă pe ulița satului apucăturii noastre de-a alerga de plăcere, taman după noaptea Anului Nou când se presupune că altele ar fi metehnele primei dimineți din an.

Continue reading

Delta 2011 remember?!?

“Balta, pasari, tuica, palme de lipoveni ce se aseaza cu naturalete pe manerul vaslei, mese imbelsugate de peste, muste, tantari, soare, crema de soare, intinderi nesfarsite care freamata de viata dimineata si seara, scaldat de voie-amintiri nepretuite din delta 2010 care ne-au facut sa ne dorim cu ardoare sa ne intoarcem si in 2011.”

Asa isi incepe Mike jurnalul retroactiv al Deltei 2011 pe care va invit dragi pinguini sa-l cititi daca nu cumva l-ati dibuit deja din reader 🙂

 

Cu bicicletele de Florii la bulgari

[postare preluată integral de pe www.meetsun.ro]

Pinguini cu mic, cu mare
Au făcut de-o trupă mare
Şi-au încălecat pe-o şa
Ca să treacă Dunărea.
De la Călăraşi cu bacul
La vecinul nost’, bulgarul,
Şi de-acolo mai departe
La Srebarna printre sate.
Povestea-i de-acum o proză
La trei rânduri câte-o poză;
Cine-o ştie, să trăiască
Cine nu, să o citească.

pinguinii

(photo by Cristi)

Data: 7-8 aprilie 2012
Destinaţia: Srebarna, sat bulgăresc şi rezervaţie naturală la sud de Dunăre

Trupa: pinguinii biciclişti (că de-aia ţineam morţiş să merg!) din care puţini au lipsit şi care ar trebui să ştie că le-am simţit lipsa…
Enumeraţi pe judeţe avem:
– Brăila cu Cerasela şi Gabi
– Călăraşi cu Vio şi Octavian (mulţumiri pentru iniţiativă, organizare şi calcule)
– Prahova (pe buletine de Argeş) cu Silvana, Martinezu şi micuţul George-Valentin (mulţumiri pentru safe-car)
– Bucureşti cu Muha, Dana, Căpitanu’, Em’, Claudia (povestitoru’ de azi), Andrei, Vintilă, fratele lui Vintilă (Adi), cumnatu’ fratelui lui Vintilă (Cătălin)

Costuri:
cazarea + masa (cină + mic-dejun) = 100 lei
transportul cu bacul / om + biclă = 10 lei / 1 călătorie

Traseul: aproximativ reeditat după cel din luna mai anul trecut despre care au povestit atunci Kya şi Andrei.

Harta (de la Em’)


Traseu de bicicleta 1507260 – powered by Bikemap

Mai multe poze în albumul dedicat.

Povestea?

Păi a început de-acum o lună cu Vio şi Octavian propunând tura şi cu lungi mesaje pe grupul intern de discuţii preţ de peste 80 de mailuri în care s-a concretizat cine, cum, ce mâncăm, unde dormim. În week-end-ul cu pricina prognoza ne-a făgăduit vreme capricioasă cu ploaie, vânt şi uneori soare, dar asta nu ne-a întors din plan.

Pentru tura asta am intrat în “pregătiri” ciclistice încă de acum o lună, timp în care am reuşit să ies de două ori pe două roţi: în parc şi la Argeş. Am avut oarece îndoieli la plecare, asta şi pentru că ştiam ce vălurit e relieful la bulgari, cu urcări şi mai ales, coborâri…

Pe două roţi am pornit din Călăraşi într-o zi de sâmbătă cu soare, dar cu ceva vânt care s-a arătat şi mai vârtos de îndată ce am părăsit oraşul. Era prima oară când experimentam pedalatul astfel şi am băgat de seamă că până şi la vale poţi munci din greu dacă-ţi bate vântul din faţă.

pregătiri în faţa blocului
Bicicleta. Cross-country. Calarasi-Srebrana

iniţial poza a avut ca scop pozarea rucsacului, dar prea par pusă pe treabă 😀

la drum cu vântul din faţă (photo by Em’)

Nu ştiu ce trăiri au avut ceilalţi, dar în primii zece kilometru ai turei cât am făcut din Călăraşi până la bac, am simţit cum mă încearcă crampele musculare în zona gambelor şi a tălpilor, cum urcarea podului stoarce toată energia din mine şi cum lupta cu vântul mă împinge în şa, iar şaua reacţionează dându-mi primele semne de “auci, cineva o să te doară!”

Continue reading