Cabana Cozia-pe bicla

RT Emil

Neavand blog, si nici neavand chef sa postez asa ceva pe carpati m-am gandit sa va fericesc totusi trimitandu-va trairile mele din Cozia 10-11.07.2010.

Cum mi-am regasit copilaria sau prima tura de biciclit betmen la munte.

Pai molfaind apatic un senvis intr-o dimineata la serviciu, zaresc mailul postat de betmen Em – in mare spunea asa: mergem cu biclele in Cozia.

Mi se aprinde un beculet …. si-mi zic  – Dorele de data asta ne miscam si noi mai cu talent – sa vezi ce simplu si ce repede e cu bicicleta in sus la deal – ca eu asa imi aminteam de cand eram de-o schioapa si mergeam cu bicla pe dealul Filaret.

Si nu ne miscam mai cu talent pe oriunde ci tocmai prin munte de le facem in sac alora de merg incet pe poteci cu rucsaci mari si grei si fac pasi mici si gafaiti.

M-am sfatuit cu Dorel ala din capul meu si e stabilit: – merg in Cozia.

Meteorologii anunta ploiae in we, in manualul pinguinului la destinatii de ploaie apare mare poza Coziei – asa ca ne conformam cu totii.

Bun, ca sa nu mai plictisesc auditoriul prea mult iata ca ne regasim 8 oameni (da oameni bre : Muha, Vio, Vali, Andrei , Octavian, Cristi si bineinteles eu cu Dorel) sambata dimineata in curtea manastirii Turnu.

Pai si deschidem portbagajele masinilor si deschidem velotalciocul (tocmai am inventat cuvantul asa ca nu va chinuiti sa-l gasiti pe undeva prin dex): roti, spite, frane, ghidoane, sei, foi, pinioane – imi cade falca, ma scarpin dupa ceafa si ma trag mai aproape de Em.

Em e capu’ rautatilor cand vine vorba de doua roti … si dau sa ma confesez … mah ca io am mers numai cu pegasul si ca daca imi poate prezenta asa ca idee cum sa schimb o foaie un pinion un biscuite si alte chestii destepte.

Em isi da casca mai pe ceafa, trage aer in piept si incepe sa explice, eu incep sa ma ingrijorez … dau din cap semn ca am inteles ca doar n-oi fi asa bou sa pun omu sa repete… asa ca ma duc la Vali … incep iar cu stii ca eu doar cu pegasul … Vali incepe, eu incep sa ma ingrijorez mai putin … – las ca o sa vezi tu schimbi asa cum iti e mai usor frana pui cand vrei sa incetinesti .. d-astea … bun gata acuma stiu sa si biciclesc la munte..

Si incep a se echipa oamenii cu pantaloni de ciclism.

Eu berbec incep sa ma cracanez de ras… si umorul fin iese in valuri din mine cu expresii de genul … alo domnu cred ca v-ati scapat, propuneri de reclama pentru imodium etc…ma rog chestii intelectuale.

Pai si plecam… si cum se iese din manastire se da peste un coboras .. dar coboras fratilor care se termina ….. ei bine, da, cu Oltul.

Nici nu apuc sa ma bucur bine ca intru in panica. Bicla naravasa porneste la vale … si incep sa ma gandesc ca daca apas frana de fata acuma fac o cascadorie de o sa cant la harpa pe un norisor …. stanga sau dreapta…  zicea Vali care e frana de fata – clar ma apuc de lecitina .. si strang mana dreapta ..

Pfiu vad Oltul cum se opreste a mai veni inspre mine… trag o grimasa victorioasa catre aparat – ca Em se si postase cu aparatul la curba – baiat prevazator daca ratam curba avea ce vinde la pro tv .. si plec mai departe.

Ajunsi pe drumul judetean 7 dam la vale … si uite cum, cu pantalonii falfaind de viteza cu o musca prinsa in coltul ochiului cu un zambet dintr-o ureche intr-alta strig: mi-am gasit copilariiiiiiia si trece un tir lasandu-mi un gust amar in gura – la propriu…Tusesc noxele, scuip praful si dau iar cu viteza – la vale – sunt fericit si pentru prima oara in tura asta simt ca totul o sa fie perfect – imi va trece repede starea aceasta cand un mic disconfort incepe sa se simta venind dinspre bicicleta inspre mine, prin SA.

Pai urmeaza: biclire – popas in Berislava – hidratare, – biciclire – popas in Berislava – hidratare.. – nu nu sunt balbait si nu, Berislava nu e cat Pitestiul dar are puncte de hidratare dese care merita exploatate.Le-am exploatat.

Lasam cu regret Berislava in urma – nu stiu cine a pus numele localitatii, dar a bunghito bine omu .. si incepem sa biciclim si biciclim si biciclim mai berislavim mai biciclim… mai .. ne ajunge Octavian bai indicatorul de Cozia e mai jos chiar inainte sa urcati panta asta…. Pfoaaa de nu am berislavit la faza asta ca eu mi-am pierdut juma din stamina tot schimband la pinioane si foi pe urcarea aia ..

Exact inaintea pantei tocmai urcate era un indicator la stanga spre cabana Cozia.

Asa ca ma pun pe coborate, ba unde mai pui ca Cristi iar nu a vazut indicatorul de Cozia si o lua usurel cu 50 km/h spre Berislava – al 6 lea simt l-a adus langa noi.
Buun si acuma ca aveam stamina la pamant pune-te Emile sa urci alta panta – partea buna e ca panta asta macar era spre Cozia.

Am mai mers de aici nu stiu ….  3 km, 5 km, 7km …  ca sa fiu obiectiv mie mi s-au parut cam 1000 km asa si m-am dat jos de pe bicla …
Am luat taurul de coarne – adica bicicleta – si am inceput sa o tarasc in sus ..

Mersul era putin ciudat din cauza crampelor si a mirobolantului efect al seii asupra fundului meu.
Si a inceput Dorel: cum ramane mah, cu trecutul in viteza pe langa aia de gafaie greu pe poteca??? zi Emile ca parca iti regasisesi copilaria… . dar cu pantalonii de ciclism ? – de
ce nu mai razi? si tot asa a tinut-o …

De urcat pe bicla nici nu se mai punea problema … devenise pentru mine un obiect de sprijineala … asa cand ma odihneam ma mai protapeam in ea (in bicla mah obsedatilor) .
Episod halucinant :- caldura mare, miscare inceata de melc, transpirati, insetati …

Si tarand asa in sus bicicleta pe poteca de munte trecem fara sa vedem nici io si nici Andreiu de un izvoras limpede rece si jucaus.
Noroc cu Vio care nu e in transa inca si il vede…
Iau apa, Vio zice uite o masina – ma ridic incet cu sticla pe jumatate plina si ma uit cu un zambet amortit. E o dacie magarus alba.
Doar soferul.
Eu ma uit la sofer, soferul se uita la mine cu o privire usor intrebatoare asemenea colegei de banca ce m-a invitat la dans in clasa a 8-a – acum ca si atunci nu am avut nici o reactie ci doar am zambit tamp.


Masina trece, Vio zice: asta ne lua sigur ca s-a uitat asa… la noi.
Pai si mi se trezeste neuronul si da alarma, si apasa pe toate butoanele zvacnesc din maini, picioare .. dar nu prea mult ca e prea tarziu a luat curba si nu ne mai vede… ca sa-mi “acopar “ neuronul adormit … le zic colegilor de suferinta ca pe asta nu am vrut sa-l iau, dar pe urmatorul …
Pfooa ce sansa … pai si ce facem acuma?

Pai am reluat pozitia cu capul in pamant mainile in fata, usor adus de spate si dai si impinge la deal..

Si cum mergem noi asa, se aude zgomot mare in spate..

Cand ne uitam un dilimandros merge cu hiluxul cu viteza derapand in toate directiile.
Pai si era fratilor sa-mi derapeze si mie o ditamai piatra direct in geamul lu ala, dar pana sa ma aplec sa iau piatra a disparut dupa curba.
Concluzie filozoafa..: asta e treaba cu forestierele toate chestiile dispar dupa curba
Pai dispar lucrurile dupa curba, dar si cand apar…..ca tot dupa o curba a aparut si cabana Cozia.


Trec linia de finish aka intrarea in cabana cu lacrimi in ochi si tremurand, nu de viteza sau de emotie ci de vant – ca se pusese pe un vant de te dadea jos de pe picioare.
De la cabana nu o sa ma apuc sa povestesc ca cine nu a venit nici nu stie ce a pierdut – nici eu nu stiu ce a pierdut ca am adormit pe la 11, da’ Cristi stie sigur ca el a adormit ultimul.


A doua zi …

Pai a doua zi mi-am regasit copilaria.O pierdusem cu o zi in urma pe drumul forestier …Bai deci coborarea e geniala e un amestec de adrenalina, atentie, viteza, praf, indemanare… eu neposedand ultima caracteristica am tot trepidat pe drumul plin de pietre si gropi.

Dar coborarea e geniala.

Concluzii:

Am presarat rt-ul cu o gramada de detalii tehnice asupra traseului astfel incat cel care  repeta tura sa nu aiba probleme de orientare.

Singura chestie tehnica, este schita traseului facuta bineinteles de Em, si pe care eu o pun aicea pentru cei care nu au gps sa le fac in sac:

http://www.bikemap. net/route/ 586978

Dupa cum ati observat prea multe detalii despre colegi nu am dat, nu din cauza ca nu imi sunt dragi ci pentru ca eram prea ocupat cu taratul bicicletei in sus la deal si cu cautatul copilariei – dar pun aicea poze numai cu ei ( o sa ma mai vedeti si pe mine ca doar nu credeati ca scapati asa de usor):

http://picasaweb. google.com/ Sebastian. Petrisor/ 2010071011_ Cozia_biking_ cronologic? authkey=Gv1sRgCM Smq8az1Jn8Mg#

Stiu ca unii ar numi asta maso … dar chiar mi-a placut.

Acuma astept sa mi se refaca fundul si sa ma intorc in sa.

Iar am lipsit din Piranha, dar m-am sacrificat pentru asa mandrete de RT.

One thought on “Cabana Cozia-pe bicla

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*