Cu bicicletele pe Dunare – Ziua 8

Pinguinii biciclisti au ajuns la urmatoarele performante:

Azi in ziua 8 au sarit de 1000 km, adica au mers cam cu 140 km in medie pe zi (sunt nebuni, domne, nebuni!)

Ne-am intalnit cu ei in campingul din Tulln la 40 de km de Viena.

Maine (duminica) in ziua 9 voiau sa ajunga in Viena, sa se invarta putin pe acolo (desi eu as fi stat 1 zi in oras) si sa ajunga si in Slovacia.

Aveau dileme ce sa aleaga intre Slovacia si Ungaria. Ne-am dat si eu si Radu cu parerea si am concluzionat ca se merita sa mearga prin Slovacia, pentru ca apoi, oricum la coboarea spre Serbia vor trece prin Ungaria.

Moralul echipei era ridicat mai ales dupa ce au descoperit reteta fericirii:

– pedalat fara chiloti pe tine (ca sa nu te mai jeneze cusaturile)

– cand devin irascibili se opresc si beau o bere (astfel se asigura hidratarea cu minim 1.5 l de lichid pe zi)

Cica sar rau din buget, Catalin e vistiernicul sef, Cristi e paznic la biciclete cand Em si Catalin merg la cumparaturi (unde nu termina sub 40 de minute).

In egala masura sunt profund dezamagiti de populatia (mai ales cea feminina) de pe Euro Velo 6. Cica ei 3 scad rau media de varsta a cicloturistilor de pe traseu caci majoritatea sunt trecuti de a doua tinerete si astfel nu prea au si ei cu ce sa isi bucure ochii (ma intelegeti, probleme masculine existentiale).

Cu bicicletele pe Dunare – Ziua 1

‘Nu am murit nici azi’

Dimineata Romania, avion catre Stuttgard, ne punem bagaje de cala punem si biclele, ne luam la revedere de la Adi si de la Vali care ne-au adus la aeroport si tzup si la controlul bagajelor de cabina si a pasapoartelor,trecem si de astea, ajungem in avion, turam motoarele, ne-am ridicat, suntem sus, zburam, zburam, uite Buila Vanturarita, uite Retezatul (sau asta credem noi ca sunt), uite ce lac, uite ce munti si trebui sa ne punem centurile caci ne pregatim de aterizare la Germanica.

Hai ca am ajuns, il cautam pe Mihai Siman care ne asteapta la aeroport, il gasim, gata frate ce facem cum mergem? pai cu metroul, zis si facut, ia si tara de bagaje si de bicle prin aeroport. Metroul la ei la Germanica este o chestie mare si incapatoare si cu locuri pentru biciclete, cu acest minunat mijloc de transport ajungem la Mihai acasa, intr-un frumos satuc de pe langa Stuttgard.

Gata, ne-am linistit obiectivele zilei de azi au fost atinse, sa bem o bere si apoi mai vedem noi cum montam bicicletele, bem o bere si iesim pe terasa apartamentului sa ne apucam de montat bicle, constat cu uimire ca janta spate este varza, nus daca din avion sau doar de la uzura sau o combinatie intre cele doua dar cert este ca janta este praf, nu am cum sa plec cu ea asa, ma ajuta Mihai si imi da alta janta.

Cum problema cu montatul bicicletelor este rezolvata Mihai ne-a pregatit un program de divertisment pe langa casa, mergem sa facem traseul pe care il face el pentru antrenament, plecam dar nu pentru foarte mult timp caci gasim un fel de  Piranha locala si nu rezistam sa nu bem o bere.

Bere, bere, dar noi am venit aici sa pedalam, si ne tot plimba Mihai prin padurile din apropiere si da-i cu viteza si da-i sa te tii dupa nebuni (m-au ajuns blestemele tale Croco) si era sa ma imprastii de vreo 2 ori.

Terminam si tura asta vreo 33km asa de inceput, ne intoarcem acasa, mai bem o bere si mancam niste paste cu un sos iute rau, clar se mai cereau niste beri dupa un sos asa iute, drept urmare ne gandim sa iesim la un gratar in apropiere.

Gratar, bere, wurst, bicicleala, cirese, facebook, picasa, pinguinii.ro, Em care doarme in fotoliu, Catalin care se uita la meci cu Mihai si Dana si cam asa se termina prima zi din “Cu bicicletele pe Dunare”.

Poze aici:

https://picasaweb.google.com/cristi.videanu/CuBicicletelePeDunareZiua1

Maine se anunta o tura de vreo 125 km pana la izvorul Dunarii.

Delta 2011 remember?!?

“Balta, pasari, tuica, palme de lipoveni ce se aseaza cu naturalete pe manerul vaslei, mese imbelsugate de peste, muste, tantari, soare, crema de soare, intinderi nesfarsite care freamata de viata dimineata si seara, scaldat de voie-amintiri nepretuite din delta 2010 care ne-au facut sa ne dorim cu ardoare sa ne intoarcem si in 2011.”

Asa isi incepe Mike jurnalul retroactiv al Deltei 2011 pe care va invit dragi pinguini sa-l cititi daca nu cumva l-ati dibuit deja din reader 🙂

 

Cu bicicletele de Florii la bulgari

[postare preluată integral de pe www.meetsun.ro]

Pinguini cu mic, cu mare
Au făcut de-o trupă mare
Şi-au încălecat pe-o şa
Ca să treacă Dunărea.
De la Călăraşi cu bacul
La vecinul nost’, bulgarul,
Şi de-acolo mai departe
La Srebarna printre sate.
Povestea-i de-acum o proză
La trei rânduri câte-o poză;
Cine-o ştie, să trăiască
Cine nu, să o citească.

pinguinii

(photo by Cristi)

Data: 7-8 aprilie 2012
Destinaţia: Srebarna, sat bulgăresc şi rezervaţie naturală la sud de Dunăre

Trupa: pinguinii biciclişti (că de-aia ţineam morţiş să merg!) din care puţini au lipsit şi care ar trebui să ştie că le-am simţit lipsa…
Enumeraţi pe judeţe avem:
– Brăila cu Cerasela şi Gabi
– Călăraşi cu Vio şi Octavian (mulţumiri pentru iniţiativă, organizare şi calcule)
– Prahova (pe buletine de Argeş) cu Silvana, Martinezu şi micuţul George-Valentin (mulţumiri pentru safe-car)
– Bucureşti cu Muha, Dana, Căpitanu’, Em’, Claudia (povestitoru’ de azi), Andrei, Vintilă, fratele lui Vintilă (Adi), cumnatu’ fratelui lui Vintilă (Cătălin)

Costuri:
cazarea + masa (cină + mic-dejun) = 100 lei
transportul cu bacul / om + biclă = 10 lei / 1 călătorie

Traseul: aproximativ reeditat după cel din luna mai anul trecut despre care au povestit atunci Kya şi Andrei.

Harta (de la Em’)


Traseu de bicicleta 1507260 – powered by Bikemap

Mai multe poze în albumul dedicat.

Povestea?

Păi a început de-acum o lună cu Vio şi Octavian propunând tura şi cu lungi mesaje pe grupul intern de discuţii preţ de peste 80 de mailuri în care s-a concretizat cine, cum, ce mâncăm, unde dormim. În week-end-ul cu pricina prognoza ne-a făgăduit vreme capricioasă cu ploaie, vânt şi uneori soare, dar asta nu ne-a întors din plan.

Pentru tura asta am intrat în “pregătiri” ciclistice încă de acum o lună, timp în care am reuşit să ies de două ori pe două roţi: în parc şi la Argeş. Am avut oarece îndoieli la plecare, asta şi pentru că ştiam ce vălurit e relieful la bulgari, cu urcări şi mai ales, coborâri…

Pe două roţi am pornit din Călăraşi într-o zi de sâmbătă cu soare, dar cu ceva vânt care s-a arătat şi mai vârtos de îndată ce am părăsit oraşul. Era prima oară când experimentam pedalatul astfel şi am băgat de seamă că până şi la vale poţi munci din greu dacă-ţi bate vântul din faţă.

pregătiri în faţa blocului
Bicicleta. Cross-country. Calarasi-Srebrana

iniţial poza a avut ca scop pozarea rucsacului, dar prea par pusă pe treabă 😀

la drum cu vântul din faţă (photo by Em’)

Nu ştiu ce trăiri au avut ceilalţi, dar în primii zece kilometru ai turei cât am făcut din Călăraşi până la bac, am simţit cum mă încearcă crampele musculare în zona gambelor şi a tălpilor, cum urcarea podului stoarce toată energia din mine şi cum lupta cu vântul mă împinge în şa, iar şaua reacţionează dându-mi primele semne de “auci, cineva o să te doară!”

Continue reading

Canon S95 in 5 easy steps

Notă: postarea e preluată dintr-un mail al lui Em’, care Em’ a recompus-o dintr-o discuţie pe messenger cu Radu, deci practic, învăţămintele îi aparţin lui Radu şi cum mie mi-ar fi părut rău să se piardă în hăţişul mailurilor pinguineşti, m-am gândit s-o public şi aici, fără acordul lor 🙂

Canon S95 in 5 easy steps by Radu Diaconescu

Deci fi antenent, S95 in 5 easy steps:

1. Lumina suficienta (cum e de obicei ziua) -> Mod AV, ISO 80, F4.5-8 (preferabil intre F4 si 5.6, 8 doar daca e prea multa lumina);

2. Lumina insuficienta -> Mod AV, ISO 400-1200 (cam pana la maxim 1200 ies acceptabil), F2-3.5, EXP normala
la 1. + EXP -1/3 daca nu ai de gand sa editezi poza inainte;

3. Tot timpul trebuie sa vezi histograma, care nu trebuie sa fie prea spre stanga sau spre dreapta, dupa ce faci poza verifici daca sunt puncte arse in poza (iti palpaie);

4. Subiectele in general in cele 4 puncte de intersectia ale liniilor de pe ecran (regula de 2/3), exceptie fac portretele si macro-urile;

5. Pentru macro-uri, selectezi modul de macro, subiectul in centru, sau F2.0 + focus manual daca e nevoie.

Cam asta e tot, te uiti in carte (Photographer’s Guide to the Canon PowerShot S95) cum faci ce am zis mai sus, faci cateva poze de proba in conditiile enumerate mai sus, si in 1h30 esti S95 master!